Istoricul catedralei
           Pământul Dobrogei a constituit prin poziția geografică pe care o are, între Dunăre si Marea Neagră, un drum de scurgere a multor popoare, un loc de așezare în care s-au suprapus străvechi civilizații si culturi.
              Denumită de mulți o ''via gentium'' pentru acest
miraj al întâlnirilor și scurgerilor de popoare cu origini în
legende, Dobrogea oferă cu prisosință un imens material
documentar pe care istoricii și arheologii îl identifică, îl
localizează în timp și îl interpretează pentru a putea reda
o imagine cât mai cuprinzătoare a ceea ce a reprezentat pe
plan istoric și spiritual.
              Străbătută de drumuri care duceau până în
centrul imperiului roman, încercuită de ziduri de cetăți și
resturi de bazilici, această provincie a cunoscut din primele
veacuri răspândirea religiei creștine ca pe un privilegiu
oferit atât de legătura cu orașele de pe coasta Asiei Mici cât și prin permanenta mișcare de legiuni și cohorte romane din provinciile peninsulei Balcanice care intrau în stăpânirea și administrația vastului imperiu roman.
              Istoria creștina atribuie, nu fără rezerve, Sf. Apostol Andrei o presupusă activitate misionară în Dobrogea și revendică pentru viața creștină de aici o discutabilă origine apostolică. Oricum, resturile arheologice precum și datele istoriografice consemnează o organizație bisericească cu înfloritoare scaune episcopale ridicate la loc de cinste prin eparhii care au participat la sinoadele ecumenice și au adus o contribuție efectivă în problemele care frământau viața creștină și lupta pentru păstrarea dreptei credințe.
             
           Pe vârful peninsulei ce formează vechea așezare a orașului Constanța (Tomis), în partea de jos a terenului care duce la intrarea în port sunt conservate obiective arheologice de mare valoare, între care: edificiul roman cu mozaic, bazilica creștină din incinta portului, bazilica creștină din curtea liceului M. Eminescu etc. La aproximativ 200 metri de resturile bazilicii din incinta portului pe promotorul ce formează așezarea centrală a orașului Constanța, între Piața Ovidiu și faleza principală care flanchează decorativ cu arbori și flori intrarea în acvariu și Cazino, este așezată cea mai veche biserică în funcțiune: Catedrala Sf. Ap. Petru si Pavel. Ea patronează cu aspectul ei monumental, o parte din oraș, în care specificul multinațional de altădată se proiectează si în edificiile religioase păstrate până azi: Biserica Romano-catolică, Biserica Bulgară, Biserica Greacă, Sinagoga în stil gotic, Biserica Armeană, Moscheea etc.
           Toate acestea sunt așezate pe o porțiune limitată de teren, ce strânge o centură a cărei extremitate spre sud o deține catedrala ortodoxă.
Monumente de cultură și obiective turistice mai noi sau mai vechi scot în evidență între Cazino -Acvariu - Muzeul de arheologie si Muzeul de artă, această biserică monumentală, construită între anii 1883-1885, de statul nostru, ca prima Biserică româneasca în orașul Constanța după războiul de independență din 1877. Planurile de construcție aparțin renumitului arhitect român I. Mincu, specificat în mod deosebit pentru stilul inițiat în arhitectura noastră românească.
           Biserica are formă de treflă cu elemente arhitectonice eclesiastice, într-un ansamblu care scoate în evidență trei turle bine proporționate cu restul clădirii. Pridvorul susținut pe coloane de marmură cu capiteluri ornamentate în motive vegetale, arată de la prima întâlnire cu monumentul părțile laterale care se reproduc în interior si deschid larg, cu ospitalitate intrarea în Biserică. Interiorul este bogat în linii arhitectonice cu arcade ce susțin cupola centrală încadrată între ferestre mari lăsând totodată întreagă prestanța Sf. Altar, sub calota care încheie grandios o întreagă simetrie de firide etajate și balcoane laterale. Acestea toate atrag admirația pentru proiectantul care le-a gândit și pentru constructorii care le-au ridicat, dându-le un edificiu monumental care creează în interior o atmosferă proprie trăirii religioase.
             Biserica aceasta face parte dintre monumentele zidite în perioada ce a urmat războiului de independență din 1877, perioadă care a constituit pentru statul nostru un salt în progresul social-istoric și economic și din care au rămas edificii de valoare apreciate pentru stilul lor și mai ales pentru rezistența și durabilitatea lor.
              Exteriorul bisericii, în cărămidă presată cu centuri de ciment profilate simetric, ridică valoarea monumentală a clădirii declarată din anul 1953 monument de arhitectură ți înscris pe litera 4 la nr. 3327/1954.
              Piatra fundamentală a fost pusă la 4 sept. 1883, în timpul episcopului Iosif Gheorghian al Dunării de Jos, ales mai târziu Mitropolit Primat al Bisericii Ortodoxe Române. Prima pictură a fost executată în ulei de pictorul Gh. D. Mirea între anii 1885-1888 în stil realist, mult discutată sub aspect religios și considerată la acea vreme ca necorespunzătoare. Până în anul 1925 a servit ca biserică parohială pe o fundație slabă care a cedat ușor vremii și care, în urma bombardamentului din timpul celui de al doilea război mondial, s-a deteriorat.
              Până în anul 1925 a servit ca biserică parohială; între 1925-1950 a fost folosită în calitate de Catedrală episcopală a fostei episcopii a Tomisului.
              În ziua de 3 august 1941 biserica a fost avariată de bombardamentul aerian, a fost distrusă partea de est a clădirii precum si catapeteasma din interior lucrată în icoane emailate. Între anii 1946-1950 s-au executat lucrările exterioare pentru consolidarea turlei principale și s-au montat din nou profilele care îi decorează exteriorul. Mobilierul format din străni, policandre, candelabre si sfeșnice, inclusiv vechea catapeteasma au fost executate după planurile arhitectului Mincu la Paris. Parte din acest mobilier de o eleganta si bogăție deosebita, îmbrăcat în foita de aur si pietre sidefate cu icoane emailate si sculpturi cu motive naționale a fost deteriorat cu evacuarea din timpul celui de al doilea război mondial.
              Ceea ce dă însă astăzi valoare deosebită acestei biserici, este noua pictură executată în tehnica de frescă între anii 1959-1965 de către pictor prof. Gh. Popescu de la Institutul de Arte Plastice din București și Niculina Dona Delavrancea. Această pictură în stil neo bizantin se înscrie ca o realizare contemporană excepțională pe linia monumentelor reprezentative din țara noastră și în special a celor din nordul Moldovei cu evoluție evidentă privind atât documentarea istorico-creștină cât si execuția artistică. În totalitatea ei, pictura aceasta ridică la un alt nivel arta noastră bisericească cu dominanta afirmare artistică, mai expresivă, mai cultă.
              Criticul de artă, Petre Comărnescu consemnează într-un articol publicat în Revista Tomis no. 8/1967: ''Noua pictură murală a catedralei constănțene este o adâncă simfonie de forme și culori, admirabil legate și armonizate între ele. Unele personaje poseda o remarcabila atentiune psihologica în spirit umanist, ceea ce nu se prea izbutește astăzi la continuatorii artei fresce, cu puține excepții'' (pag.14). În regrupările de panouri s-a păstrat vechea iconografie bisericească, dar s-a urmărit și o adaptare istorico-locală, integrându-se între scenele si figurile creștine consemnate de tradiția creștină, momente istorice legate de viața creștină a Dobrogei precum si martiri creștini din vechile centre ale Scytiei Minor: Tomis Axiopolis, Trophaeum -Traiani,  Durostorum. Sub acest aspect, este singura biserică în care au fost pictați martiri din aceste vechi centre creștine si în costumația lor autohtonă. Se pot vedea deci între arcadele și sânii laterali din naos Sf. Chiril de Axiopolis, Sf. Dasie (considerat o atestare de nume iliric în Dobrogea veacului IV), Sf. Emilian, Sf. Dada, Sf. Maxim din Durostorum.  Resfințirea Catedralei s-a făcut în anul 1951, de către Patriarhul Iustinian Marina împreună cu episcopul Chesarie Păunescu, al Dunării de Jos. 
               Între anii 1950-1990, deși socotită Catedrală a orașului , ea a fost  doar biserică parohială,. O dată cu reactivarea Arhiepiscopiei Tomisului în 1990, devine Catedrală Arhiepiscopală, iar din 2002, menținându-și statutul, este organizată ca locaș monahal, sub numele de Mănăstirea Sf. Ap. Petru și Pavel, al cărei stareț este însuși Înaltpreasfințitul părinte Teodosie, iar Mare Eclesiarh fiind  Protos. Benedict Georgescu.
              În această Catedrală se află icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului făcută în 1932 după vestita icoană ,, Prodromita" de la Schitul Prodromul din Sfântul Munte Athos - Grecia, păstrată trei ani în Schitul Durău-Neamț, iar în 1935 adusă aici de către episcopul Gherontie Nicolau. De asemenea , în această Catedrală se află și se cinstesc moaște ale Sf. Ier. Andrei Criteanul, ale Sf. M. Mc. Pantelimon, Epistet si Astion de la Halmiris, Zotic , Atal, Camasie, si Filip de la Niculitel și ale Sf. Cuv. Simeon Stâlpnicul, Auxentie, Stelian, Rufim și Anaretenton.
PayPal / Credit Card

1€
Altă sumă (€)
3€
Virament
bancar
Sprijiniți lucrările pentru  restaurarea Catedralei Tomisului
(click pentru detalii)
Vă mulțumim pentru că ați ales să sprijiniți această catedrală.
Click/Dbl click pentru PLAY/STOP
**** Zilnic SFÂNTA LITURGHIE este transmisă LIVE din Catedrală între orele 08-10 A.M.****
Parteneri...

Ascultaţi in direct RADIO DOBROGEA!
Vizitatori
Catedrala Arhiepiscopală
Mănăstirea Sf. Ap. Petru și Pavel
Constanța