PayPal / Credit Card

1€
Altă sumă (€)
3€
Virament
bancar
Sprijiniți lucrările pentru  restaurarea Catedralei Tomisului
(click pentru detalii)
Vă mulțumim pentru că ați ales să sprijiniți această catedrală.
Click/Dbl click pentru PLAY/STOP
**** Zilnic SFÂNTA LITURGHIE este transmisă LIVE din Catedrală între orele 08-10 A.M.****
Parteneri...

Ascultaţi in direct RADIO DOBROGEA!
Vizitatori

Viața creștină la Tomis
            În  a doua  jumătate  a sec. VI î.Hr. coloniștii greci din Milett,
oraș de pe țărmul Asiei Mici, întemeiază pe țărmul dobrogean  al 
Mării Negre, orașul Tomis, Constanța de astăzi.  În  vreme de
aproape de 550 de ani, Tomisul și întreaga provincie Dobrogea,
locuită de geți, cei mai vechi strămoși ai românilor, au cunoscut
invazii și stăpâniri străine, trecătoare, cum au fost cele ale perșilor,
sciților, macedonenilor, celților, bastarnilor și, din anul   27 î.Hr.,
cea a romanilor, care va dura până în anul 602 d.Hr., când începe
epoca bizantină în istoria medievală  a Dobrogei.
            În  a doua jumătate a sec. I al Erei Creștine, în Dobrogea,
pe atunci provincie a Imperiului Roman, cunoscută mai târziu sub numele de Sciția Mică (Scythia Minor), vine, potrivit tradiției, Sfântul Apostol Andrei, împreună cu ucenici ai săi, aducând și răspândind aici învățătura Evangheliei DOMNULUI ȘI MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS. Așa cum, înainte de a ajunge pe țărmul dobrogean al Mării Negre, numită în antichitate Pontul Euxin, Sfântul Apostol Andrei a întemeiat, în drumul său misionar, episcopii în  fruntea cărora a sfințit și a așezat episcopi aleși dintre discipolii săi, de pildă la Bizanț și la Odessos (Vama - Bulgaria), tot astfel și în orașul Tomis, cel mai important centru politic militar, economic, comercial și cultural al lumii romane din zona întregului țărm vestic al Mării Negre, va fi rânduit un episcop, precum și în alte orașe pontice din Dobrogea (Histria, Callatis), ca și în orașe din interiorul provinciei. Deși, până în prezent nu avem știri documentare despre episcopii tomitani din sec. I -III, avem totuși certitudinea că aceștia au existat și au făcut misiune creștină în acest teritoriu, de vreme ce încă din anul 290 este atestat în izvoarele istorice episcopul Evanghelicus al Tomisului. Episcopia Tomisului este condusă după  Șf. Evanghelicus, în primul deceniu al sec. IV, de episcopi  martiri, cum au fost Sf.  Ier. Efrem și Sf. Ier. Tit.
            În  anul 313, Creștinismul devine religie legală în tot Imperiul Roman prin Edictul de la Milano al Sf. Împ. Constantin cel Mare. Începând  cu anul 325, când are loc primul Sinod Ecumenic, la Niceea, unde participă și episcopul Marcu al Tomisului, episcopia Tomitană devine Arhiepiscopie, jurisdicția ei  cuprinzând întreaga provincie a Dobrogei.  În  sec. IVpăstoresc la Tomis  arhiepiscopi  ale căror nume  s-au păstrat în izvoarele istorice: Sf. Vetranion, Sf. Gherontie și, în jurul anului 400, Șf. Teotim I, odată cu el Eparhia Tomisului devenind Mitropolie a întregii Dobroge.
            Documentele oficiale ale epocii arată că la începutul sec. VI Mitropolia Tomisului avea sub jurisdicția ei, în toată Dobrogea 14 episcopii. Mitropolia Tomitană era păstorită de mitropoliți autocefali cum au fost Timotei, Ioan, Alexandru, Teotim II, Petru, Paternus și Valentinian. Mitropolia Tomisului a supraviețuit prăbușirii catastrofale a sistemului de apărare al Imperiului Roman din Dobrogea (602), care este invadată de slavi și avari, dovadă fiind faptul că ea continuă să existe probabil până în sec. XII, iar în sec. X - XI, sunt atestați la Tomis mitropoliții Anichit și Vasile.
            Pentru prima dată în sec. X, Tomisul este numit Constanția, după numele fiului  lui Constantin cel Mare, împăratul Constanțiu.  Migrațiile barbare din sec. XI-XII, îndeosebi cea a pecenegilor, au afectat și viața creștină din Dobrogea, dar organizarea bisericească ortodoxă din acest teritoriu, sub înrâurirea Patriarhiei Constantinopolului, a dăinuit în a doua jurnătate a sec. XIII, după reinstalarea regimului politic bizantin în Dobrogea, scaunul mitropolitan Tomitan se mută în orașul Vicina din insula dunăreană Păcuiul lui Soare, unde se întemeiază după anul 1261 Mitropolia Vicinei, urmașă și continuatoare în timp a Mitropoliei Tomisului.  Aceasta n-a mai putut dăinui în orașul Constanția distrus de pecenegi, care au adus totul în stare de ruină, inclusiv numeroasele bazilici din oraș,  între care și marea bazilică episcopală, care slujise sute de ani drept Catedrală Mitropolitană. Mitropolia Vicinei va păstori și ea întreaga Dobroge până în anul 1359, când ultimul mitropolit de la Vicina, Sf.  Ier. Iachint, se va muta la Curtea de Argeș, el fiind întâiul mitropolit al Țării Românești. Eparhia Dobrogei va fi preluată de Mitropolia Dristrei (anticul Durostorum, Silistra de astăzi). În 1388 întreaga Dobroge, împreună cu Mitropolia Dristrei, intră - pentru a se salva de turci - în componența Țării Românești, în timpul voievodului Mircea cel Bătrân.
            În  1417 Dobrogea, este cucerită de turci și stăpânită 461 de ani. Mitropolia Silistrei va păstori în Dobrogea până la 1878, când aceasta, revenită laRomânia, va trece sub jurisdicția Episcopiei Dunării de Jos,  de la Galați. Î n 1923 se reînființează Episcopia Tomisului - Constanța, cuprinzând  jumătatea sudică a Dobrogei.
            În 1950, Episcopia Constanței este desființată și teritoriul ei este alipit iar Episcopiei Dunării de Jos - Galați. În 1975 această Eparhie este ridicată la rangul de Arhiepiscopie a Tomisului și Dunării de Jos cu reședința tot la Galați.
            La începutul anului 1990, se reorganizează, cu sediul la Constanța, Arhiepiscopia Tomisului având subjurisdicție toată Dobrogea. Întâiul  ierarh al Tomisului, după 1990, a fost arhiepiscopul Lucian Florea (1990 - 2001). I-a urmat din 2001, păstorind și pănă în prezent, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Teodosie Petrescu.
Catedrala Arhiepiscopală
Mănăstirea Sf. Ap. Petru și Pavel
Constanța